1. |
Văzduh Însîngerat
01:41
|
|||
2. |
Suflarea Chintesenţei
14:52
|
|||
"A lumii cântu cu jale
cumplită viiaţa,
Cu griji şi primejdii
cum iaste şi ata:
Prea supţire şi-n scurtă
vreme trăitoare.
O, lume hicleană,
lume-nşelătoare!
Trec zilele ca umbra,
ca umbra de vară,
Cele ce trec nu mai vin,
nici să-ntorcu iară.
Trece veacul desfrânatu,
trec ani cu roata.
Fug vremile ca umbra
şi nici o poartă
A le opri nu poate.
Trec toate prăvălite
Lucrurile lumii,
şi mai mult cumplite.
Şi ca apa-n cursul său
cum nu să opreşte.
Aşa cursul lumii
nu să conteneşte.
Fum şi umbră sântu toate,
visuri şi părere.
Ce nu petrece lumea
şi în ce nu-i cădere?
Spuma mării şi nor
suptu cer trecătoriu,
Ce e-n lume să nu aibă
nume muritoriu?"
Vrăjmaşia-n sînu-mi spurcă
Vrerea de-a trăi.
Lumea-n flăcări se consumă
Iar noi nu vom şti
Ce-i viforniţa din inimi
Ce-a-ngheţat suflarea
Unde-i crunta zămislire
A iernii-n durerea-i.
Printre vîrfuri calea-mi taie
Spre mistuirea cerului
Din aven se naşte spaima
Uluind prin biruinţa-i
Suferinţa renaşte
Duhul spre-a tămădui
Moartea cărnii prevesteşte
Astfel fi-vom veşnic vii.
Har, al negurii rînjet
Scrijeleşte-n suflet slova
Focului ce mistuieşte
Şi ce aura sporeşte!
Neam de carne să dispară
Ucigaşii să descindă-n
Destruparea-ntru ocară
Sîngerarea să se stingă!
Veştede frînturi de lacrimi
În adînc de ochi s-adună
Taţii morţi, mame străine
De moarte de-om răsună.
Văile de sînge-n clocot
Se-nspumează sub neantul
Din viroagele uitării
Prin tăişul primenirii.
Printre vîrfuri calea-mi taie
Spre mistuirea cerului
Din aven se naşte spaima
Uluind prin biruinţa-i
Suferinţa renaşte
Duhul spre-a tămădui
Moartea cărnii prevesteşte
Astfel fi-vom veşnic vii.
In aceasta grotă
Soarele se stinge
Carnea-mi se desprinde
Gîndu-mi se deprinde
Cu moartea!!!
De veghe între stele
De nădejde asudat
Îmi intorc privirea
Către ne'ntinat.
Rece apă-n sîn mă tine
Glia trupu-mi găzduieşte
Fumul gîndului pluteşte
Pe aripi de brize fine
Viscol sufletu-mi gravează
Chintesenţa nemuririi
Rădăcini se-mbrăţişează
Peste inima fierbinte.
|
||||
3. |
Viscol de Tăciune
04:45
|
|||
De moarte vifor ne-astupă vederea
Apa tot ceru-n potop îl preschimbă
Din glia udă se ridică norii
Din zăgazul vieţii se astupă anii
Ce din irosire-au invocat doar temeri
Sfînta rădăcină paşii ni-i îmbie.
Culmile se-nalţă şi în jos
Vorbele amare dinspre lume-s de prisos.
Prin rădăcină de lumină
Se-ascute-n aer
A celor seculari nădejde şi trăire
Din asuprire pogorîţi cu inima de foc,
Din carne omorîţi, dar dorul li-n alt loc.
Culmile se-nalţă şi în jos.
Iad trăit-am p-astă lume
Cît cuprins am fost de spaima
Cărnii ce tăgăduia
A sa tînjeală spre taina
Vieţii-ntregi din măiestrie
Ce din sînge zugrăveşte
Frumusesţe şi vecie
Ce stingerea n-o pîndeşte.
Ierburi fine au grăit
Mintea au întunecat,
Cataracta ochiului
Sfarmă ochiul inimii.
Ne'nţeleasă e minunea
Aripelor ce-au fost frînte
Ferecată este lumea
De-ale stihiilor sfinte
Graiuri ce belşug înoadă
Şi ce-n dalbe pînze ţes
Inimi din mătasea lunii
Omului să îi dea ghes
Că din liniile fiinţei
Praf s-alege de viitura-i
N-o îndrumi spre cotitura
Care-i vălul neştiinţei.
Ş-astfel soarele din pieptu-ţi
Scrum preface munţi, meleaguri
Ce din leagăn te-au vegheat
Şi legea ţi-au priveghiat.
Prin rădăcină de lumină
Se-ascute-n aer
A celor seculari nădejde şi trăire
Din asuprire pogorîţi cu inima de foc,
Din carne omorîţi, dar dorul li-n alt loc.
|
||||
4. |
Calea Visului
05:15
|
|||
În miez de cuget
Nebanuită s-ascunde
Dorinţa de pierzanie
De viaţă ce se frînge.
'n-a sorţii bucurie
O lacrimă-i sortită
Să-şi cuibărească taina
În cea mai albă clipă.
Limpede-i veselia
Ce ştreangul îl atîrnă
Destăinuid dorinţa
Arcană de-a lua urma
Venirii sieşi lumii
În primordiale vremuri
Subt suspinele lunii
Schimbate în batjocuri.
Dansul vieţii îl las celor ageri
În spirit şi-n minte
În cugete fragezi.
Să caut menirea dintîi zămislirii
Purced să devin fiinţă de lumină.
Batjocura senină arde în spini visul
A lumii sclipirea, în ceaţă-i nescrisă
Desfăcută.
Desfăcută!!!
Săli de regi
Crînguri de îngeri
Toate au mina
Neştirii. Pribegi
Sunt în lume
Cei ce n-au nume
Al inimii glas
În cel mai sfînt ceas.
Rîvna la stele
Suflul de iele
Visului prihănit
Unde-i e locul?
Moartea-i sorocul?
Smulge-mi aripa!
Sfărîmă clipa!
Timpu-i ruină,
uitarea-i sublimă!
Paramatman!
Sufletu-mi strigă
Paramatman!
Sfîrşitul strigă.
Fost-am ucis.
Paramatman!
|
||||
5. |
||||
Gol in sînge negru zac
Sub mormintele ce tac
Năucit privirea-mi spre-al înaltului
Neant ce străluce mi-arunc.
Trupu-mi în scrum prefac!
De vestmînt de carne
Grăbit mă lepăd
De a mea pierzanie
In văpăi mă curăţ.
Urmele cerului se spală
Lespedea din pămînt răstoarnă
Foc m-aleargă pe meleaguri
Întrupat în paseri sfinte
Către căile sinistre
Din a patimii fierbinte
Spaimă.
Fund de lume
Arde-mă-n trăire,
Veşnică menire.
Udă sfinte strune!
Dinspre labirint din sine
Morţi la poartă se adună
Sa cerşească scîrnav spirit
Venerînd nevrednic scîrba
Cărnii irosite-n mantia
Soarelui ce putrezit-a.
Ploaie de cenuşă sparge
Craniile-mpietrite.
Iarna duhului va da
Vieţuire.
Gănd indizolvabil, din a vremii negură
din al negurii pîntec, din al pîntecului măcel
îngrozeşte mintea ne'nvăţată!
|
Streaming and Download help
If you like Prohod, you may also like:
Bandcamp Daily your guide to the world of Bandcamp